Noi credem că există un plan și un destin pentru fiecare viață, iar acest lucru a fost adevărat în privința lui Isus mai mult decât în cazul oricărui altcuiva. Pe măsură ce Isus a dat învățătură, a făcut ucenici, a vindecat, a confruntat corupția și a făcut minuni, El a trăit o viață ca nimeni altcineva. Și totuși, viața lui Isus a fost direcționată către un scop mai măreț decât toate acele lucruri deosebite pe care le-a făcut: destinul Lui a fost să moară în ascultare de Dumnezeul și Tatăl Lui. Lucrarea lui Isus de pe cruce devine punctul central al întregii istorii. Tot ceea ce a fost înaintea ei privea în viitor la ceea ce Dumnezeu Fiul avea să realizeze pe cruce. Tot ceea ce i-a urmat privește înapoi la lucrarea care trebuia să aibă loc. În perioada Paștelui și Învierii, este bine să ne gândim profund la cum a trebuit să trăiască, să moară și să învie Isus.
Iată aici câteva gânduri legate de motivele pentru care Isus a trebuit să moară, și încă să moară pe cruce. Aceasta este o listă scurtă și incompletă – simte-te liber să adaugi propriile tale gânduri.
Isus a trebuit să moară pentru a împlini toate arhetipurile, promisiunile și profețiile din Vechiul Testament.
Începând cu promisiunea lui Dumnezeu de a asigura o jertfă (Geneza 22:8-14), la profeția potrivit căreia Unsul avea să fie nimicit (Daniel 9:26), și până la nenumăratele promisiuni și profeții dintre cele două, totul trebuia să se împlinească în moartea lui Isus. Chiar și modul în care Isus avea să moară fusese prezis cu sute de ani înainte să se întâmple (Psalmul 22:11-18, Zaharia 12:10).
Isus a trebuit să moară pentru a pune capăt tuturor jertfelor și ritualurilor preoților.
Tot ceea ce au făcut preoții lui Israel a arătat spre ispășirea perfectă pe care avea să o împlinească Isus prin moartea Lui pe cruce. Fiecare animal adus ca jertfă de preoții Israelului era ca un cec care avea să fie încasat la cruce.
Isus a trebuit să moară pentru a se identifica în totalitate cu umanitatea.
Omul este născut pentru necaz (Iov 5:7), și acel necaz sfârșește cu moartea. În calitate de copii ai lui Adam și ai Evei, noi suntem născuți pentru a muri, iar moartea a trecut la toți oamenii (Romani 5:12). Prin viața Lui, Isus s-a identificat cu starea nenorocită a umanității. El s-a născut în pericol și smerenie, și-a trăit majoritatea vieții în obscuritate și ascultare neștiută de nimeni, și a avut parte de ispitele și provocările cu care ne confruntăm cu toții. Iar când și-a dat viața de bună voie pe cruce, El a gustat moartea pentru toată umanitatea (Evrei 2:9).
Isus a trebuit să moară pentru a duce la desăvârșire ascultarea Lui perfectă.
Isus și-a trăit întreaga viață în ascultare de Dumnezeu Tatăl și a fost important pentru El să rămână credincios până la moarte. În Ioan 12:27-28, înainte de a merge la cruce, El a spus pe scurt: „Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce-ar trebui să spun? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta!»? Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! Tată, proslăveşte-Ţi Numele!”
Isus a trebuit să moară pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu.
Întregul păcat al umanității a creat o datorie prea mare pentru ca un simplu bărbat sau o simplă femeie să o poată plăti. A fost nevoie ca Dumnezeul-Om, Isus Mesia, să plătească prețul datoriei noastre individuale și colective datorate lui Dumnezeu. Chiar înainte să își dea viața pe cruce, Isus a strigat: „S-a terminat!” (Ioan 19:30), care înseamnă „plătit în totalitate”. Isus a plătit fiecare îndatorire pe care dreptatea lui Dumnezeu o cere.
Isus a trebuit să moară pentru a învinge puterea lui Satan, a păcatului și a morții.
Datoria umanității, păcatul,poate fi cea mai mare problemă a noastră, dar ea nu este singura. Noi ne confruntăm și cu adversarul nostru Satan, cu puterea păcatului și a morții și cu răsplata devastatoare a păcatului. Lucrarea lui Isus l-a dezbrăcat de putere pe Satan și asociații lui diabolici (Coloseni 2:15), a înfrânt puterea păcatului (Romani 6:10-11) și a învins moartea (2 Timotei 1:10).
Isus a trebuit să moară pentru a demonstra dragostea lui Dumnezeu.
Dragostea lui Dumnezeu este scrisă pe fiecare pagină a Bibliei, însă moartea jertfitoare a lui Isus pe cruce este demonstrația supremă a dragostea lui Dumnezeu (Romani 5:8, Ioan 3:16). Alexander Maclaren a afirmat următoarele despre necesitatea morții lui Isus: „El trebuie să moară pentru a putea mântui, și poate mântui pentru că a iubit cu adevărat.”
În lumina măreției dragostei lui Dumnezeu demonstrate la cruce, nu ar trebui să Îi cerem lui Dumnezeu să își dovedească dragostea pentru noi; El a făcut-o deja, și nu trebuie să ne ofere o dovadă mai mare. Este în regulă să Îi cerem lui Dumnezeu să ne arate demonstrații proaspete ale dragostei Lui, însă dovada cea mai mare a fost arătată odată pentru totdeauna. Acum, noi putem „trăi în dragoste, aşa cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un dar şi ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:2).