În momentul de față, pare că Biserica trece prin multe schimbări drastice, iar asta poate aduce îngrijorare. Însă adevărul este că biserica a fost mereu într-o continuă schimbare. Indiferent de tradiția din care provii, și acolo biserica a trecut prin schimbări.
Dacă privim în trecut, ne dăm seama că Biserica revine asupra doctrinelor, reflectă asupra lor și reformează. Martin Luther, marele reformator, știa asta. Reforma a produs o schimbare masivă în biserica occidentală, o scuturare, o cernere și, în cele din urmă, o reînnoire.
Se vorbește mult în biserica contemporană despre „îndepărtarea” tinerilor de la credința creștină. Un sondaj din 2019 realizat de grupul Barna în Statele Unite arăta că 64% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18-24 de ani decid să nu mai meargă la biserică. Pandemia a lăsat și ea semne de lungă durată în ce privește participarea.
Dar poate că schimbarea cea mai relevantă și însemnată pe care o văd în biserica contemporană este trecerea de la influența pe care o are pastorul în sensul tradițional, la o difuziune de voci influente în spațiul digital - de la bloguri la canale de YouTube și podcasturi. În ultima vreme, cele mai influente voci din Biserică nu sunt pastorii și nicidecum nu vor fi ei. Aceste voci sunt creatorii de podcasturi.
Ce înseamnă pentru biserica creștină faptul că majoritatea vocilor ei influente nu au nicio afiliere la nicio biserică?
Dacă faci o căutare a celor top 50 de podcasturi creștine, vei descoperi că multe dintre ele nu sunt relaționate cu nicio biserică și nici nu sunt conduse de vreun pastor. Ele sunt realizate de „jurnaliști, cercetători, savanți, apologeți, influenceri și artiști creștini”, ca să menționez doar câțiva.
De ce aleg oamenii să asculte aceste podcasturi? De ce sunt atât de cunoscute printre tinerii creștini?
Cred că Biserica ar trebui să își pună asemenea întrebări. Poate că mulți pastori își dau seama deja că scaunul puterii și al influenței se mută în spațiul digital, întrucât mulți dintre ei se mută și ei acolo.
De la pastori la creatori de podcasturi
Pe 24 decembrie 2021, Washington Post a publicat un articol intitulat: „Primul Crăciun ca om de rând: copleșiți de pandemie, mulți clerici au demisionat în ultimul an”. Pe 21 februarie 2022, Wall Street Journal a publicat altul numit: „Casele de închinare duc lipsă de clerici; mulți și-au dat demisia în timpul pandemiei.” Chiar și sursele seculare remarcă schimbările.
Reportajul din Wall Street Journal menționează că pastorii intervievați declară în mod repetat că „slujba pastorului, deși mereu solicitantă, a devenit aproape irealizabilă în timpul pandemiei: relațiile cu și dintre enoriași s-au răcit, iar diviziunile politice s-au adâncit, alimentate de certuri cu privire la protocoalele Covid-19”. Un sondaj realizat de Barna Group și publicat în noiembrie 2021, pentru care au fost intervievați pastori protestanți, arată că 38% din pastorii protestanți principali s-au gândit în ultimul an să iasă din lucrare. Numărul a crescut la 46% în rândul celor sub 45 de ani.
Personal, îmi vine în minte un număr destul de mare de pastori care s-au retras în ultima perioadă. Sunt sigură că și ție. Mulți dintre ei au înființat organizații nonprofit sau diverse lucrări de ucenicie în afara bisericii locale. Și bineînțeles, mulți dintre ei înființează podcasturi.
Aceste schimbări se datorează, în mare parte, pandemiei prin care am trecut, care a schimbat rapid și alarmant „modul” în care ținem serviciile bisericii. Pe întregul pământ, serviciile de duminică dimineața au fost transferate în mediul digital. Am ajuns să urmăresc multe predici diferite, pe lângă cele ale bisericii mele locale, dat fiind că YouTube mi le sugera. A fost extraordinar să ascult alte voci și perspective creștine; ele mi-au format anumite aspecte ale credinței într-un mod neașteptat, așa cum cred că s-a întâmplat și în cazul tău.
Adevărul este că nu mai suntem aceiași. Biserica nu mai este la fel. Am trecut printr-o perioadă drastică de schimbări. Și avem nevoie mai mult decât oricând să Îl întâlnim pe Dumnezeu în momentul prezent, să îl întâlnim în ceea ce poate părea un mediu neobișnuit, derutant.
Jurnalistul secular Ian Lovett (cel care a redactat articolul menționat mai sus din Wall Street Journal) punctează următoarele: „Criza de personal din rândul clericilor creștini, o paralelă a altor crize de personal din diverse industrii, remodelează închinarea în anumite părți ale țării, pe măsură ce tot mai multe congregații caută moduri de a funcționa fără un pastor. Oamenii de rând ocupă din ce în ce mai multe poziții, iar congregațiile își împart liderii între ele.”
În ce fel este remodelată Biserica? Spre ce ne conduce Dumnezeu?
Vreau să propun ideea că Dumnezeu ne conduce spre CÂMPUL DE MISIUNE. La ce mă refer? Nu vreau să spun că trebuie să te urci în avion și să pleci. Nu. Ceea ce vreau să spun este că această perioadă nouă de schimbări derutante este câmpul nostru de misiune.
În ultimul deceniu am privit cum pârâul (acesta fiind imaginea apartenenței la o biserică) s-a transformat în gheizer. Tinerii își pun credința la îndoială în masă. Vedem persecuție și război. Dogmatismul și confuzia au devenit epidemii din cauza proliferării "camerelor de ecou" digitale. Politica domnește, iar confuzia abundă din plin.
Acesta este câmpul nostru de misiune. Acesta este locul care are nevoie de adevărul lui Dumnezeu rostit în dragoste. Acesta este locul care are nevoie de lumina Evangheliei, acum mai mult ca niciodată.
Misionarul trebuie să învețe locul spre care este chemat, să învețe limba, cultura, națiunea. Însă acum, în 2022, trebuie să învățăm să gestionăm schimbările culturale pentru a avea impact.
Cum funcționează lucrurile pe câmpul de misiune?
În primul rând, aș spune că oricine este de folos pe câmpul de misiune. Ierarhiile nu mai contează dacă ești în lucrare în junglă, de exemplu, deci oricine are dorința să slujească primește șansa. Biserica nu își permite să strecoare țânțarul când lumea are atâtea nevoi urgente. Aș adăuga și că ierarhiile noastre sunt deja subminate de toate podcasturile pe care oricum enoriașii noștri le ascultă deja.
Pavel, marele exemplu în materie de misiune, era dispus să folosească tot felul de oameni. Era inovativ și flexibil, nu rigid și legalist. L-a pus pe Timotei să se circumcidă când a crezut că acest lucru ajută misiunii (Romani 3). A avut o slujbă seculară în afara lucrării (Fapte 18). A comunicat cu politicieni seculari (Fapte 26). A pledat pentru libertatea sclavilor și apoi i-a folosit în lucrare (Filimon). A întrebuințat ajutorul femeilor în feluri extraordinare (Romani 16 și alte pasaje). Datorită acestor alegeri flexibile, influențate de Dumnezeu, pe care le-a făcut Pavel, Biserica timpurie s-a răspândit cu succes.
Biserica din 2022 este încă vitală în lume.
Cum putem fi un trup conectat și eficient dacă suntem împrăștiați în spațiul digital?
În spațiul digital, alegem să nu fim contestați prin faptul că alegem să ascultăm doar vocile cu care suntem pe deplin de acord sau care ne încuviințează în totalitate. Totuși, uneori e bine să fim contestați. Trupul lui Cristos e format din oase, mușchi și tendoane, conectate îndeaproape, care lucrează împreună pentru Împărăția lui Dumnezeu (1 Corinteni 12).
Dacă adevărata Biserică vie are vreo șansă la a fi reînnoită, trebuie să fim dispuși să avem o mentalitate misională, întrucât 2022 este câmpul nostru de misiune. Așadar, haideți să deschidem larg ușile, să ne suflecăm mânecile și să fim hotărâți să lucrăm cot la cot. Avem nevoie de toată lumea în această misiune. Avem nevoie de fiecare sursă. Avem nevoie de ONG-uri, podcasturi, catedrale și licee. Biserica este formată din femei și bărbați, din cei cu dizabilități și cei în putere, de toate culorile și naționalitățile. Noi suntem Trupul lui Cristos, care merge împreună pe acest câmp de misiune contemporan.
În 2022 avem nevoie de toți. Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Însă Dumnezeu deține controlul. El va aduce reînnoire din această agitație, dar nu va fi o întoarcere la ceva; va fi o lucrare nouă.
Este nevoie de fiecare dintre noi pe câmpul de misiune pentru a lucra împreună pentru Împărăția lui Dumnezeu.
-----------------------------------------
Resurse:
Boorstein, Michelle. “The first Christmas as a layperson: Burned out by the pandemic, many clergy quit in the past year.” Washington Post, accesat pe 24 decembrie, 2021 https://www.washingtonpost.com/religion/2021/12/24/christmas-covid-pandemic-clergy-quit/
Lovett, Ian. “Houses of Worship Face Clergy Shortage as Many Resign During Pandemic.” Wall Street Journal, accesat pe 21 februarie, 2022 https://www.wsj.com/articles/houses-of-worship-face-clergy-shortage-as-many-resign-during-pandemic-11645452000