Când ne gândim la efectele pornografiei, de obicei ne oprim odată ce am stabilit că pornografia este greșită din punct de vedere moral. Rareori petrecem timp gândindu-ne cum ne schimbă pe noi contactul cu pornografia și în ce fel de persoane ne transformă. Nu vreau să spun doar că pornografia este dăunătoare pentru tine, ci și că însuși contactul cu pornografia te formează, sau mai bine spus, te deformează. Pornografia este o practică periculoasă.
Întrucât suntem proiectați ca ființe pe deplin întrupate, ceea ce facem cu trupul nostru nu este rezultatul doar a ceea ce gândim, ci întărește și schimbă ceea ce credem. Practicile noastre fizice ne modelează dorințele, iar dorințele modelează totul. În biserică, numim aceste practici "practici".
Noi nu doar gândim laudele noastre la adresa lui Dumnezeu, ci le cântăm cu voce tare, cu gura. Nu doar ne amintim ceea ce a făcut Cristos pe cruce, ci mâncăm și bem când luăm parte la cină. Nu doar simțim dragoste pentru trupul lui Cristos, ci ne îmbrățișăm, ne sărutăm pe obraz, ne spălăm picioarele unii altora. Aceste practici nu exprimă doar ceea ce credem, ci fac parte din devenirea a ceea ce ne cheamă Dumnezeu să fim.
Totuși, pentru că aceasta înseamnă să fii om, după cum spune James K. A. Smith în Desiring the Kingdom, întreaga viața este o practică, iar toate practicile ne modelează în mod continuu. Citându-l, „Practicile ne direcționează dragostea către ţeluri diferite, tocmai prin instruirea inimii noastre, prin intermediul trupului”.1 Aceasta include și obiceiul contactului cu pornografia.
Această realitate este evidențiată în special atunci când ne legăm de faptul că Dumnezeu a creat sexul să fie un act liturgic în interiorul căsniciei. Nu doar să exprime legământul căsniciei, ci să îl exprime cu îndrăzneală în așa fel încât să modeleze căsnicia. Sexul exprimă prin trupul nostru ceea ce căsnicia ar trebui să exprime în totalitate: „Îți aparțin”.
Pe lângă aspectul teologic, există și o trăsătură biologică, care face ca pornografia să aibă un impact semnificativ (și dependent). Aici mă refer la faptul că pornografia schimbă modul în care ne gândim (și acționăm) la relațiile de natură sexuală, și o face într-un mod care este împotriva planului lui Dumnezeu.
1. Pornografia ne instruiește sexualitatea în direcția greșită, în moduri semnificative
Pentru început, pornografia ne programează pentru noutate, în loc de intimitate. Planul lui Dumnezeu pentru sexualitate este zidit în planul Lui pentru căsnicie, expus în Geneza 2:24: „ei vor deveni un singur trup”. Sexul este menit să fie parte a unei relații în care doi parteneri complementari își dedică viețile ca să devină una.
Privit din acest unghi, sexul aparține exclusiv acelei relații, iar dorințele sexuale sunt influențate de partener, pe măsură ce acesta se schimbă și înaintează în vârstă. În schimb, pornografia ne oferă un stoc nesfârșit de persoane diferite, disponibile pentru satisfacerea propriei noastre plăcerii. Utilizatorul trece de la o poză la alta sau de la un clip video la altul și nu este niciodată satisfăcut de ceea ce a văzut în trecut. Ceea ce face pornografia să fie plăcută este procesul aventuros a mai mult și mai diferit (și uneori extrem).
Este ușor de observat cât de devastatoare este pornografia pentru sex, pentru cadrul în care a fost acesta creat. Ceea ce ar trebui să fie o bogăție de plăcere pe viață într-o intimitate crescândă devine nesatisfăcător din perspectiva limitelor și a familiarității. Pornografia nu doar că eșuează în a împlini planul lui Dumnezeu, ci ne îndepărtează de el.
2. Pornografia ne instruiește în egoism, în loc de generozitate.
Pornografia este un produs consumabil care există doar pentru propria plăcere. Luăm și nu oferim nimic în schimb. Din moment ce Dumnezeu ne-a creat sexualitatea să fie integrată în căsnicie și cuplată nu doar cu actul reciproc de a ne oferi trupul, ci de a ne oferi pe de-a-ntregul (gândește-te la refrenul din Cântarea Cântărilor: ”Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu”), pornografia, ca de altfel toate acțiunile de imoralitate sexuală, este abuzivă.
Aș vrea să mă fac bine înțeles. Mulți din afara bisericii și-ar exprima îngrijorarea că anumite forme de pornografie sunt abuzive: atunci când sunt implicați minori sau persoane prinse în traficul sexual, de exemplu. Însă pentru noi, creștinii, nu este posibil să fii un utilizator scrupulos de pornografie. Spre deosebire de animale, nu contează dacă cei prezenți au libertate sau dacă produsul a fost obținut fără cruzime.
Pornografia își însușește și folosește pe cineva pentru propria plăcere, fără să se ofere pe sine în totalitate. Aici nu este vorba doar despre o lipsă a reciprocității. Sexul în interiorul căsniciei nu este doar despre a lua atât de mult pe cât oferi; este în totalitate despre a oferi partenerului. Privește sfatul lui Pavel pentru cuplurile căsătorite (1 Corinteni 7:3-4):
„Soţul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, de asemenea, şi soţia faţă de soţ. Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nu soţul este stăpân pe trupul său, ci soţia.”
Pavel privește sexul din punct de vedere a ceea ce noi datorăm partenerului, nu a ceea ce ne datorează el. Nu este vorba despre a ne cere drepturile, ci de a ne sluji unul pe celălalt. Pornografia ne formează să ne concentrăm pe nevoile noastre și să îl vedem pe partener ca un mijloc de satisfacere, sau într-o expresie bine formulată a lui Jonathan Grant: ca pe o „tehnologie a fericirii”. Astfel, realizăm că pornografia nu este doar un mijloc egoist, ci ne modelează în mod egoist perspectiva asupra sexului.
3. Pornografia ne împinge spre izolare, în timp ce sexul a fost creat să ne scoată din focalizarea pe noi înșine și să ne aducă în relația cu altcineva.
Când Dumnezeu a spus că nu este bine pentru Adam să fie singur în grădină, aceasta s-a datorat în parte faptului că nu putea fi roditor și nu se putea multiplica de unul singur, căci doar o societate întreagă înfățișează în totalitate asemănarea cu Dumnezeu. Dorința sexuală este legată de această nevoie creată de Dumnezeu pentru comunitate. Însă pornografia nu ne conduce spre comunitate. Pornografia înflorește în singurătate.
Aceasta nu se datorează doar rușinii rezultate, ci faptului că nu necesită existența altor participanți pentru ca nevoile cuiva să fie împlinite. Asta se intensifică atunci când includem și imaginația, după cum face Isus, mână în mână cu imoralitatea sexuală (Matei 5:28). Punctează bine și C.S.Lewis într-o scrisoare despre masturbare, scrisă unui tânăr:
„În opinia mea, adevăratul rău al masturbării ar fi că aceasta ia un apetit care, folosit corect, îl conduce pe individ în afara lui pentru a completa (și corecta) propria personalitate în a altuia (și, în final, în copii și chiar nepoți), și apoi o trimite înapoi: îl trimite pe om înapoi în închisoarea propriei firi, pentru a păstra harem de mirese imaginare. Iar acest harem, odată acceptat, nu îl lasă pe individ să iasă afară și să se unească cu o femeie reală. Haremul este mereu accesibil, mereu supus, nu cere sacrificii sau schimbări, poate fi înzestrat cu atracții erotice și psihologice cu care nicio femeie reală nu poate concura. Printre aceste mirese neclare, el este mereu adorat, mereu iubitul perfect: nicio solicitare nu se face asupra lipsei lui de egoism, nicio moarte nu este impusă asupra vanității lui. În final, acestea devin doar mediul prin care el se adoră pe sine însuși.”2
Toate acestea denotă că folosirea prezentă sau chiar trecută a pornografice lasă o urmă în noi și în relațiile noastre.
Vedem acest lucru din ce în ce mai mult în societatea noastră; nu ar exista mișcarea #metoo dacă nu am fi atât de modelați ca societate de practici greșite de sex. Vedem asta în singurătatea nestăpânită a unei lumi care a pierdut arta familiei, prieteniei și comunității. Vedem asta în nenumărate căsnicii, atunci când dorințele noastre de natură sexuală domină și distorsionează scopul lui Dumnezeu pentru căsnicie.
Într-o lume scăldată în pornografie, poate fi extrem de descurajator. Mulți dintre noi pot privi de-a lungul anilor din trecut, petrecuți în obiceiuri deformante și practici păcătoase, și ne întrebăm dacă există cale de întoarcere. Totuși, nădejdea pe care noi, creștinii, o avem este că, așa cum putem fi deformați de pornografie, tot așa putem fi transformați de Cristos.
Acest lucru nu presupune doar a crede lucrurile corecte despre Cristos, ci a trăi în căile Lui. Prin cultivarea unor obiceiuri corecte ale sexualității (ceea ce biserica a numit de-a lungul istoriei, castitate) și a unor relații adecvate cu alți oameni care afirmă planul lui Dumnezeu și natura purtătoare a chipului Lui Dumnezeu (gândește-te aici la cum l-a îndemnat Pavel pe Timotei să le trateze pe femeile tinere: ca pe niște surori, cu toată puritatea), putem renunța la practicile sexuale vechi, și prin adoptarea noilor practici ale lui Cristos, putem fi transformați prin reînnoirea gândirii noastre (Efeseni 4:22-23).
Referințe
1 Smith, James K.A. Desiring the Kingdom.
2 Lewis, C. S. (2004–2007). The Collected Letters of C. S. Lewis. (W. Hooper, Ed.) (Vol. 3, p. 758). New York: HarperCollins e-books; HarperSanFrancisco.